REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer. Vezi definitia »

zeama Vezi definitia »

NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati]. Vezi definitia »

DIGÁMA/DÍGAMA s. m. inv. a șasea literă a vechiului alfabet grec (F), corespunzând sunetului u consonantic. (< fr., gr. digamma) Vezi definitia »

IMPRIMÁ vb. tr. 1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări. 2. a tipări. ◊ a întipări desene pe o pânză. 3. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon. 4. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica. (< fr. imprimer, lat. imprimere) Vezi definitia »