STERCOLÍT s. n. concrețiune fecală. (< fr. stercolithe) Vezi definitia »

HEMATÍT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare roșie (oligist) sau brună (limonit). (< fr. hématite) Vezi definitia »

smicurít s.n. (reg.) 1. (despre boabele de porumb) dezghiocat. 2. (despre copii) plânset înăbușit și întretăiat; scâncet. Vezi definitia »

CĂPĂTUÍT, -Ă, căpătuiți, -te, adj. Care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat. ♦ (Fam.) Căsătorit. – V. căpătui. Vezi definitia »

ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși. Vezi definitia »