ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec. Vezi definitia »

ÁMPULĂ s. f. 1. organ de mers la echinoderme. 2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal. 3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare. 4. tub de sticlă închis la capete; fiolă. (< fr. ampoule, lat. ampulla) Vezi definitia »

oșteáză, oștéze, s.f. (reg.) 1. cartier al unui oraș, mahala. 2. grup de case la marginea satului. Vezi definitia »

COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne]. Vezi definitia »

BOBÁICĂ s. f. v. băbaică. Vezi definitia »