APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra. Vezi definitia »

ÁRDERE, arderi, s. f. 1. Faptul de a (se) arde. 2. (Chim.) Oxidare rapidă a unei substanțe, însoțită de dezvoltare de căldură (și lumină). 3. (Biol..; la pl.) Proces de descompunere prin oxidare a substanțelor vii din organism. – V. arde. Vezi definitia »

DENAȚIONALIZÁRE s. f. trecere a unei întreprinderi, a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată. (< denaționaliza) Vezi definitia »

DISCUÍRE, discuiri, s. f. Acțiunea de a discui. – V. discui. Vezi definitia »

CALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; titlul obținut în urma trecerii unor examene sau a unor probe; calificație. [< califica]. Vezi definitia »