SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmița cu sapa¹ (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.). 2. A face cu sapa¹ (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ. 3. A scoate cu sapa¹ ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ♦ Tranz. și refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ♦ Tranz. și refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să(-și) facă rău. – Lat. sappare. Vezi definitia »

STOPÁ² vb. tr. a repara fin o stofă țesând firele rupte. (< fr. stopper, germ. stoppen) Vezi definitia »

scuipa, scuip v. i. (intl.) 1. a trăda. 2. a mărturisi. Vezi definitia »

CONSTIPÁ, constíp, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a avea, a suferi o constipație; a (se) încuia. – Din fr. constiper. Vezi definitia »

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare) Vezi definitia »