CÓMA s. f. 1. aberație a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi și oblice. ◊ aberație a lentilelor electronice în apariția unei estompări spre periferia imaginii. 2. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete. ( Vezi definitia »

RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale. ◊ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer) Vezi definitia »

LÁMA s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ◊ Marele lama = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama]. Vezi definitia »

ATACAMA 1. Puna de ~, deșert în N statului Chile, la 3.200 m alt. medie, între Cordiliera Coastelor și Anzii Centrali, de-a lungul Oc. Pacific, între 22º și 27 º lat. S, pe c. 1.000 km lungime. Unul dintre cele mai aride pustiuri de pe Pămînt (precipitații sub 50 mm/an). Zăcăminte de salpetru, aur, argint, borax, cupru. 2. Fosă oceanică în Oc. Pacific, în lungul coastei chiliene. Lungime: c. 1.500 km Ad. max.: 8.050 m (măsurată în 1957). Vezi definitia »

AUTOAFIRMÁ vb. refl. a-și afirma personalitatea. (< auto¹- + afirma) Vezi definitia »