ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator. Vezi definitia »

NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor. Vezi definitia »

DANSATÓR, -OÁRE, dansatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care dansează. 2. Persoană a cărei profesiune este dansul (1). – Dansa + suf. -tor. Vezi definitia »

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre Vezi definitia »

MORTEZÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la morteză. [< fr. mortaiseur]. Vezi definitia »