beleág (-guri), s. n. – (Înv.) Semn, marcă. Sl. bĕlĕgŭ (DAR). Este der. de la același cuvînt, beleaznă, s. f. (cicatrice), însă este greu de lămurit drumul urmat de împrumut; cf. mag. belezna „defect de țesătură”, rut. blyzna „cicatrice” (Pușcariu, Dacor., I, 225), rus. blizna „defect” (Bogrea, Dacor., III, 727), bg. bĕležka „semn”. Vezi definitia »

RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag. Vezi definitia »

înșălășág, înșălășáguri, s.f. (reg.) înșelătorie. Vezi definitia »

DRUMEÁG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag. Vezi definitia »

COLCEÁG, colceaguri, s. n. (Înv.) Un fel de gheată care se încheia cu copci. – Tc. kolçak. Vezi definitia »