ANOXIBIÓZĂ s.f. (Biol.) Anaerobioză.. [Pron. -bi-o-. / < germ. Anoxybiose]. Vezi definitia »

TOROÍDĂ s.f. (Mat.) Suprafață rezultată prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care nu taie curba. ♦ Curbă paralelă asociată unei elipse. ♦ Tor¹ (1) [în DN]. [Pron. -ro-i-, var. toroid s.n. / < fr. toroïde]. Vezi definitia »

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce. Vezi definitia »

hoárcă s.f. (reg.) v. hoáncă. Vezi definitia »

OGIVĂ, pl. -e 1. (arhit.) Element arhitectural caracteristic stilului gotic, constând dintr-o arcadă formată prin intersecția (sub un unghi ascuțit) a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care constituie osatura unei bolți sau a unei deschideri. Curbele ogivelor se întâlnesc într-un vârf îndepărtat (E. Lov.) 2. (milit.) Partea anterioară, cu formă aerodinamică, a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau rachete. 3. (milit.) Ogivă nucleară = proiectil cu focos sau încărcătură nucleară. /<fr.ogive<cuv. arab Vezi definitia »