BOOTHIA [bú:θiə], pen. în N Canadei, separată prin golful cu același nume, de ins. Țara lui Baffin. Alt. max.: 573 m. Tundră. Pînă în 1970, aici se afla localizat Polul Magnetic Nordic al Pămîntului (la 70º40’ lat. N și 96º50’ long. V), care s-a deplasat spre N Oc. Înghețat. Vechiul nume: Boothia Felix. Vezi definitia »

boiá (boiéle), s. f. – 1. Culoare, vopsea. – 2. Fard. – Mr. boe, buiauă, megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; Șeineanu, II,56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά, alb. bojë, bg., sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi, vb. (a picta, a vopsi; a înșela); boială, s. f. (vopsea, culoare; fard), care poate de asemenea să fie der. de la vb., ca un s. refăcut pe baza pl. boiele. Vezi definitia »

CAIÁ, caiele, s. f. Cui de potcoavă. – Comp. tc. kayar „potcoavă cu ghimpi”. Vezi definitia »

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare]. Vezi definitia »

SAIÁ¹, saiele, s. f. Ață pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; șular. [Pr.: sa-ia] – Et. nec. Cf. însăila. Vezi definitia »