SINUCIGÁȘ, -Ă, sinucigași, -e, s. m. și f. Persoană care și-a luat (sau a încercat să-și ia) singură viața. – Sine + ucigaș (după fr. suicidé). Vezi definitia »

BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș. Vezi definitia »

ÍDIȘ s. n. idiom germanic vorbit de unele populații evreiești. (< germ. Jüdisch, engl., fr. yiddish) Vezi definitia »

coș (coși), s. m. – s. m. – 1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos). Vezi definitia »

COSORÁȘ, cosorașe, s. n. Diminutiv de la cosor; cuțitaș. – Din cosor + suf. -aș. Vezi definitia »