STÚDIU, studii, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însușire de cunoștințe științifice; învățătură. ◊ Expr. A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă științifică. 4. (În artele plastice) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu). – Din lat. studium, it. studio. Vezi definitia »

hamșíu (-íi), s. m. – Pește, anșoa (Engraulis encrasicholus). – Var. (h)amsi(e), (h)ampsi(e). Ngr. χαμψί (Candrea; Scriban), cf. bg. hamsija (DAR). Vezi definitia »

PANCRÁȚIU s.n. Exercițiu atletic la greci, compus din trântă și pugilat. [Pron. -țiu. / < fr. pancrace, cf. gr. pankration < pas – tot, kratos – forță]. Vezi definitia »

pontagiu, pontagii s. m. (înv.) persoană care informează hoții unde anume pot da o lovitură. Vezi definitia »

COMPLÚVIU s. n. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie. (< lat., fr. compluvium) Vezi definitia »