ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti², a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. Vezi definitia »

MORÍSCI s. m. pl. Populație maură din Peninsulă Iberică, convertită cu forța la catolicism la mijlocul sec. XVI, persecutată și după creștinare și expulzată din Spania. – Din sp. morisco, fr. morisque. Vezi definitia »

ARMÓNICI s. f. pl. v. armonic [în DN]. Vezi definitia »

mătălnicí, mătălnicésc, vb. IV (reg.) 1. a se alinta, a se linguși. 2. a lucra, a merge alene. Vezi definitia »

sosolóci s.m. pl. (reg.) fire subțiri de cânepă care rămân pe câmp după smulgerea acesteia. Vezi definitia »