Definita cuvantului expuncțiune
EXPUNCȚIÚNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu expuncțiune
PANIFICAȚIÚNE s.f. v. panificație. Vezi definitia »
CONTRAVENȚIÚNE s.f. v. contravenție. Vezi definitia »
AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei instituții etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto1- + gestiune. Cf. fr. autogestion. Vezi definitia »
TRISECȚIÚNE s.f. Împărțire în trei părți egale. ♦ Trisecțiunea unghiului = problemă celebră, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. [Pron. -ți-u-, var. trisecție s.f. / < fr. trisection]. Vezi definitia »
FULGURAȚIÚNE s.f. v. fulgurație. Vezi definitia »