INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur]. Vezi definitia »

vâjâitór (-jâ-i-) adj. m., pl. vâjăitóri; f. sg. și pl. vâjâitoáre Vezi definitia »

VALSATÓR, -OÁRE, valsatori, -oare, s. m. și f. Persoană care valsează. – Valsa + suf. -tor. Vezi definitia »

zgârietór (rar) (-ri-e-) adj. m., pl. zgârietóri; f. sg. și pl. zgârietoáre Vezi definitia »

zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori Vezi definitia »