Definita cuvantului arțag
arțág (arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arțag
xilofág adj. m., pl. xilofági; f. xilofágă, pl. xilofáge Vezi definitia »
BENTOFÁG, -Ă adj. care se hrănește cu viețuitoare bentonice. (< fr. benthophage) Vezi definitia »
RIGSDÁG s.n. Vechea denumire a parlamentului danez, azi folketing. [Pron. ricsdag. / < fr. rigsdag < cuv. danez]. Vezi definitia »
steág (-guri), s. n. – 1. Drapel, stindard. – 2. (Trans., Bucov.) Un fel de drapel care însoțește pe tînăra căsătorită de la casa părintească la cea a soțului. – 3. (Trans.) Drapel care semnalează un deces. – 4. (Înv.) Semn de învestitură a domnitorilor din Munt. și Mold. – 5. Trupă, companie militară. – 6. (Înv.) Grup, ceată, gașcă. – Megl. steag. Sl. stĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 65; Byhan 332), cf. bg. stjeg, cr., slov. steg, rus. stjag. – Der. stegar, s. m. (port-drapel). Vezi definitia »
PLANCTONOFÁG, -Ă, planctonofagi, -ge, adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu plancton. – Din plancton (după cuvinte ca ihtiofag, bacteriofag etc.). Vezi definitia »