Definita cuvantului arțag
arțág (arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arțag
SCATOFÁG, -Ă adj., s.m. Coprofag. [< fr. scatophage]. Vezi definitia »
ciormoiág (ciormoiági), s. m. – Diverse specii de condroniu (Melampyrum cristatum, arvense, nemorosum). Mag. csormolya (Cihac, II, 491; Drăganu, Dacor., VII, 133; Gáldi, Dict., 87); aparține aceleiași rădăcini sl. a lui ciormă. Vezi definitia »
ogeág (= hogeag) s. n. (pl. ogeaguri) Vezi definitia »
iobág (iobági), s. m. – Serv, persoană care, după dreptul din trecut, nu se bucura de libertate personală nici de dreptul de proprietate, și care trăia ca muncitor agricol pe pămînturile marilor moșieri. Această situație juridică s-a perpetuat în Ungaria și Transilvania, din 1514 la 1848. – Var. (înv.) iobagiu. Mag. jobbagy (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sing. actual reconstituit pe baza pl. iobagi (Byck-Graur, BL, I, 24). Der. din lat. homagium (Laurian) nu este posibilă. – Der. iobăgie, s. f. (șerbie); iobăgiță, s. f. (soție sau fiică de iobag); iobăgime, s. f. (mulțime de iobagi); iobăgesc, adj. (servil); iobăgi, vb. (a trăi ca iobag). Vezi definitia »
gorneág s.n. (reg.) vânt de vest; austru. Vezi definitia »