ECORȘÉU s. n. reprezentare a unui om sau animal fără piele, pentru studierea musculaturii. (< fr. écorché) Vezi definitia »

heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. – Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92), de la tó „bazin”, cf. tău și halas „care abundă în pești”. Vezi definitia »

AUȘEU, com. în jud. Bihor; 3.362 loc. (1991). Vezi definitia »

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa. Vezi definitia »

CERULÉU s.n. Culoare minerală albastră, obținută dintr-un amestec de oxizi de cobalt și staniu. [< fr. céruléum, cf. lat. caeruleus]. Vezi definitia »