feleștéu, feleștéuri, s.n. (reg.) 1. ungător pentru osiile carului (alcătuit dintr-un băț scurt cu pămătuf la un capăt). 2. băț cu un petec la un capăt, folosit în jocul copiilor. Vezi definitia »

restéu (restéie), s. n. – Cui cu care se închide jugul. – Var. răsteu, restei, restel. Mag. ereszto „care dă drumul” (Scriban; Gáldi, Dict., 95). Legătura cu sl. rastaviti „a separa”, bg. razstav „separare” (Cihac, II, 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasă. Vezi definitia »

MINERÉU s. n. aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc metale, metaloizi. (< fr. minerai) Vezi definitia »

SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus. Vezi definitia »

BLEU [pron. BLÖ] adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-deschis; azuriu. (< fr. bleu) Vezi definitia »