CATOLICÓS, catolicóși s. m. Primat³ al anumitor biserici răsăritene, în special al bisericii armenești și al celei nestoriene. (din gr. târzie katholikós < gr. καθολικός = general, universal) [MW] Vezi definitia »

MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Vezi definitia »

MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Care are un aspect respingător, ieșit din comun, care se abate de la normal, ca un monstru, anormal, cu mari anomalii; urât, oribil, hidos; fig. neestetic, neartistic. ♦ Fig. Îngrozitor, rău, denaturat. 2. Exagerat de mare; enorm, colosal. [Pr.: -stru-os] – Din fr. monstrueux. Vezi definitia »

SIMANDICÓS, -OÁSĂ, simandicoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni; astăzi fam. și adesea peior.) De vază¹, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care satisface pretenții rafinate, deosebite. 2. (Înv.; despre sume, cantități etc.) Considerabil, mare, important. – Din ngr. simandikós. Vezi definitia »

fărâmós, -oásă, adj. (înv.) fărâmicios. Vezi definitia »