STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refăcut din pl. turdi (< lat. turdus, influențat probabil de lat. sturnus). Vezi definitia »

ARZ, arzuri, s. n. (Înv.) Plângere scrisă (împotriva domnitorului) prezentată sultanului sau marelui-vizir; p. ext. poruncă dată de sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor român. – Tc. arz „expunere”. Vezi definitia »

BEDNORZ, Johannes Georg (n. 1950), fizician german. Stabilit în Elveția. Împreună cu A.K. Müller a sintetizat noi compuși chimici – oxizi de cupru și lantan – care prezentau proprietăți supraconductoare la temperaturi mai mici de 30 K. A descoperit fenomenul supraconductibilității la materialele ceramice. Premiul Nobel (1987), împreună cu A.K. Müller. Vezi definitia »

borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S. m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s. f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s. f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s. m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »

ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum. Vezi definitia »