COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon) Vezi definitia »

ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context. (< fr. allophone) Vezi definitia »

GIRAVIÓN s.n. Autogir. [Pron. -vi-on. / < fr. giravion]. Vezi definitia »

DECURIÓN s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. ♦ Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio]. Vezi definitia »

DRAJÓN, drajoni, s. m. Lăstar al unei plante crescut din rădăcină și din care (prin separare) se poate dezvolta o nouă plantă. – Din fr. drageon. Vezi definitia »