lácom (lácomă), adj. – 1. Mîncăcios, gurmand, nesătul. – 2. Vorace, devorator. – Megl. lacum. Sl. (bg.) lakomŭ (Miklosich, Lexicon, 331; Cihac, II, 163; Conev 86; DAR). – Der. lăcomos, adj.; lăcomește, adv.; lăcomi, vb., din sl. lakomiti sę, bg. lăkomja se; lăcomie, s. f., din sl. lakomije, bg. lakomija. – Din rom. provine mag. lákom (Edelspacher 24) și săs. lâkom, lâkomisch. Vezi definitia »

STEATÓM s. n. lipom. (< fr. stéatome) Vezi definitia »

MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: -mi-e-. – Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome. Vezi definitia »

COSTOTÓM s.n. Instrument chirurgical pentru tăierea coastelor. [< fr. costotome, cf. lat. costa – coastă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

AERODRÓM, aerodromuri, s. n. Teren neted, special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor. [Pl. și: aerodroame] – Fr. aérodrome (< gr.). Vezi definitia »