HIPSOGRAFÍE s.f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. ♦ Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. [Gen. -iei. / < fr. hypsographie]. Vezi definitia »

DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio]. Vezi definitia »

CUINÍE s. f. v. cuhnie. Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »

PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. Vezi definitia »