mălín (mălíni), s. m. – Arbust (Prunus padus). Sl. (bg., cr., slov., ceh., pol., rus.) malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezența plantei în aceleași desișuri în care crește zmeura. – Der. mălină, s. f. (fructul mălinului); măliniș, s. n. (munte în care există mulți arbuști din această specie); măliniță, s. f. (tulichină, Ligustrum vulgare). Vezi definitia »

RIZÍN s.n. (Bot.) Firișor cu care se fixează lichenii. [< fr. rhizine, cf. gr. rhiza – rădăcină]. Vezi definitia »

ENDOCRÍN, -Ă, endocrini, -e, adj. 1. (În sintagma) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni; glandă cu secreție internă. 2. Care aparține glandelor endocrine, privitor la glandele endocrine. – Din fr. endocrine. Vezi definitia »

BALDACHÍN s.n. 1. Acoperământ format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino]. Vezi definitia »

FIN¹, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin. Vezi definitia »