ABSOLUTÍSM s. n. Concepție care stă la baza unei monarhii absolute; putere nelimitată a unui monarh; formă de guvernământ bazată pe această putere și pe totala lipsă de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme. Vezi definitia »

TIROIDÍSM s. n. intoxicație cu produși de secreție ai tirodei. (< fr. thyroïdisme) Vezi definitia »

SUFÍSM s. n. curent principal al misticii musulmane, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic. (< fr. soufisme) Vezi definitia »

BIROCRATÍSM s. n. interpretare și aplicare formalistă, cu complicații inutile, a legilor, a dispozițiilor, în rezolvarea problemelor administrative, organizatorice etc.; birocrație. (< fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm) Vezi definitia »

ENILÍSM s.n. Formă de alcoolism datorat abuzului de vin. [< fr. oenilisme]. Vezi definitia »