TOPITORÍE, topitorii, s. f. Instalație pentru topirea unor materiale. ♦ Unitate industrială în care, din tulpinile de in, de cânepă etc., se separă, prin topire, fibrele textile liberiene și se prelucrează pentru obținerea fuiorului. – Topitor + suf. -ie. Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice dintre elementele care alcătuiesc scoarța Pământului. [Gen. -iei. / < fr. géochimie]. Vezi definitia »

FIZÁLIE s. f. animal celenterat marin, din ordinul sifo-noforelor, dintr-o veziculă flotantă, care susține polipii reproducători, nutritivi, și filamente urzicătoare lungi. (< fr. physalie) Vezi definitia »

EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio. Vezi definitia »

sungálie s.f. (reg.) fasole sleită. Vezi definitia »