CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor. Vezi definitia »

promenór, promenóri, s.m. (înv.) persoană care frecventa locul special amenajat pentru plimbare (promenadă). Vezi definitia »

ZBOR², zboruri, s. n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; p. ext. piață publică. – Din sl. sŭborŭ, bg. sbor. Vezi definitia »

CODIFICATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face operația de codificare. [< fr. codificateur]. Vezi definitia »

RÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< ngr. ritor, lat. rhetor) Vezi definitia »