RECȚIÚNE s.f. Calitatea unui cuvânt de a atrage în frază un anumit determinant; legătură stabilită între cuvinte și determinantele lor. [Pron. -ți-u-. / < fr. rection, cf. lat. rectio – conducere]. Vezi definitia »

supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

ELONGAȚIÚNE s.f. v. elongație. Vezi definitia »

DIRECTITÚDINE s.f. (Rar) Directitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

LOCOMOȚIÚNE s.f. v. locomoție. Vezi definitia »