BURÍC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În sintagma) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric. Vezi definitia »

ORTOPANCROMÁTIC, -Ă adj. (Despre materiale fotografice) Sensibil în mod egal la toate radiațiile luminoase. [Cf. germ. orthopanchromatisch, fr. orthopanchromatique]. Vezi definitia »

TEREFTÁLIC adj. acid ~ = acid izomer al acidului ftalmic, materie primă la obținerea fibrelor poliesterice. (< fr. téréphtalique) Vezi definitia »

FONOLÓGIC, -Ă, fonologici, -ce, adj. Care ține de fonologie sau de foneme, privitor la fonologie; fonematic. – Din fr. phonologique. Vezi definitia »

CARBÓNIC, -Ă adj. Bogat în carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă. [< fr. carbonique]. Vezi definitia »