sbáncă (-ắnci), s. f. – (Mold.) Ventuză. – Var. zbancă. Pol., rus. banka „vas” și „ventuză” (Tiktin), cf. rut. zbanočok, de unde sbancioc, s. n. (Bucov., cană). Este dubletul lui sbanț, s. n. (ventuză), din pl. sl. al aceluiași cuvînt, banci. Vezi definitia »

mai mult de-o grămadă I adv. deloc. II pron. neg. (în propoziții afirmative) nimic. Vezi definitia »

PARALÍPSĂ s. f. preterițiune. (< germ. Paralipse, gr. paraleipsis) Vezi definitia »

SIGURÁNȚĂ, (3) siguranțe, s. f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, îndemânare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei. ♦ Organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranță în funcționare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranță automată = siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton. ♦ Ac de siguranță = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita înțepătura sau pentru a împiedica desprinderea din locul unde este înfipt. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 4. Nume dat în trecut poliției secrete. [Var.: (înv.) siguránție s. f.] – Sigur + suf. -anță. Vezi definitia »

ADENÍTĂ, adenite, s. f. Inflamație a ganglionilor limfatici, provocată de o infecție microbiană. – Fr. adénite (< gr.). Vezi definitia »