AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »

INFORMATÍV, -Ă adj. Care are rol de a informa; de informație; informațional. [Cf. fr. informatif]. Vezi definitia »

HIPERTENSÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hipertensiune. [< fr. hypertensif]. Vezi definitia »

DIAPOZITÍV, diapozitive, s. n. Imagine fotografică pozitivă realizată pe un film sau pe o placă transparentă, care este apoi proiectată pe un ecran, cu ajutorul diascopului. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapositive. Vezi definitia »

INHIBITÍV, -Ă, inhibitivi, -e, adj. Inhibitor. – Din fr. inhibitif. Vezi definitia »