EPISPÁSTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care produce revulsie. (< fr. édispastique) Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »

HIPNAGÓGIC, -Ă, hipnagogici, -ce, adj. Referitor la stările care conduc la somn, care sunt intermediare între veghe și somn. – Din fr. hypnagogique. Vezi definitia »

ANTROPOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) era cuaternară, carac-terizată prin apariția omului. (< fr. anthropozoïque) Vezi definitia »

OROGRÁFIC, -Ă adj. referitor la orografie. ♦ nod ~ = ansamblu montan din care pornesc radiar culmi încadrate de o rețea hidrografică complexă. (< fr. orographique) Vezi definitia »