TEUTÓNIC, -Ă adj. Ordin teutonic = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani în Palestina (1128), dispărut în sec. XVI. ♦ Teuton. [< fr. teutonique]. Vezi definitia »

ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic. Vezi definitia »

ANGIOLÓGIC, -Ă, angiologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la angiologie, de angiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiologique. Vezi definitia »

NEUROLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la neurolingvistică. II. s. f. studiu lingvistic al tulburărilor de limbaj. (< fr. neurolinguistique) Vezi definitia »

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique. Vezi definitia »