BARBIÓN s.n. (Biol.) Erecție a papilelor limbii la bovine, datorită unei tumefacții. [Pron. -bi-on. / < fr. barbillon]. Vezi definitia »

COLÓN¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus) Vezi definitia »

HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”. Vezi definitia »

analóghion (analoghioáne), s. n. – Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserică. – Var. análog. Análog, adj. (analog). Ngr. ἀναλογία și der. săi. – Der. analoghie, s. f. (contribuție proporțională; înv., analogie); analogie, s. f. (asemănare); analogic, adj. (întemeiat pe analogie); analoghisi, vb. (înv., a împărți). Cf. Gáldi 145. Vezi definitia »

GHERIDÓN, gheridoane, s. n. Măsuță rotundă cu unul sau trei picioare. – Din fr. guéridon. Vezi definitia »