ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber]. Vezi definitia »

áer (áere), s. n. – 1. Văzduh. – 2. Aspect, înfățișare. – Mr., megl. aeru. În mr. și aera (‹ ngr. ἀέρας). Lat. āēr (Pușcariu 43; REW 240; DAR); cf. alb. ajër, it. aria, (ven. aiere, sard. aera, engad. ajer), prov., sp. aire, fr. air, v. sp. aer, port. ar. Sensul 2 este împrumutat din fr. A intrat în conflict cu contribuțiile neol., a căror bază este identică; astfel, aera pare să se întemeieze pe aer, dar reproduce fr. aérer etc. Nu mai menționăm numeroasele der. neol. referitoare la aviație. Der. aera, vb. (a aerisi), din fr.; aereală, s. f. (esență); aerel, s. n. (assa foetida); aeresc, adj. (aerian); aerian, adj.; aerisi, vb.; din ngr. ἀερίζω (Gáldi 138); aeriseală, s. f. (aerisire); aeronaut, s. m.; aeroplan, s. n.; aeros, adj. (aerian, vaporos). Vezi definitia »

MANGHIÉR s. m. arbore din Asia și America tropicală, cu fructe roșietice mari, foarte parfumate. (< fr. manguier) Vezi definitia »

INTARSIÉR, - s. m. f. muncitor specializat în lucrări de intarsie; intarsiator. (< intarsie + -ier) Vezi definitia »

ȘTÉCHER s.n. v. ștecăr. Vezi definitia »