polente s. invar. (intl.) poliția. Vezi definitia »

cocléte (cocléți), s. m. – 1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța). Vezi definitia »

TEMPESTÁTE, tempestăți, s. f. (Latinism înv.) Furtună. – Lat. lit. tempestas, -tis. Vezi definitia »

INDUCTIVITÁTE, inductivități, s. f. (Fiz.) Inductanță. – Din fr. inductivité. Vezi definitia »

MORALMÉNTE adv. Din punctul de vedere al moralei (1), sub raport moral (I 1); moralicește. – Din fr. moralement, it. moralmente. Vezi definitia »