MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester. Vezi definitia »

credincér, credincéri, s.m. (reg.) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (înv.) slujbaș al Curții care gustă înaintea domnului bucatele și băuturile. 3. chezaș, ostatic. Vezi definitia »

UVRIÉR, -Ă, uvrieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Muncitor, lucrător. [Pr.: -vri-er] – Din fr. ouvrier. Vezi definitia »

QUÁKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuéi-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. Vezi definitia »

BANCHÉR s.m. 1. Posesor de capital bancar; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La jocul de cărți) Persoană care ține banca² [în DN]. [Cf. fr. banquier, it. banchiere]. Vezi definitia »