VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena]. Vezi definitia »

spogârniceálă, spogârnicéle, s.f. (înv.) ornament în formă de semilună la frâu ori la ham. Vezi definitia »

COLECISTOCHINÍNĂ s. f. hormon colagen secretat de mucoasa duodenală. (< fr. cholécystokinine) Vezi definitia »

toánă (-ne), s. f. – 1. Aruncarea plasei de pescuit. – 2. Gaură, copcă în apa înghețată pentru a putea pescui. Sl., cf. sb. ton „acțiunea de a scufunda”, tonuti „a scufunda” (Scriban). Vezi definitia »

STOVAÍNĂ s. f. ester folosit pentru anestezii locale. (< fr. stovaïne) Vezi definitia »