CĂDÉRE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației. ◊ Cădere de apă = diferență de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de la o oarecare înălțime; cascadă, cataractă. ♦ Lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut. ♦ Deplasare a unui organ din poziția sa normală. Căderea mușchilor. ** Diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite. Cădere de potențial. ** (Med.; în sintagma) Cădere de tensiune = coborâre a tensiunii arteriale sub limita normală. 2. Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. 3. Răsturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Căderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereușită. 6. Competență, drept. Nu e în căderea lui să mă judece. 7. Nereușită, eșec. – V. cădea. Vezi definitia »

DETAȘÁRE s. f. acțiunea de a (se) detașa; timpul și locul unde este detașat cineva. (< detașa) Vezi definitia »

NEGLIJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) neglija și rezultatul ei. [< neglija]. Vezi definitia »

PĂLÍRE¹ s. f. Acțiunea de a păli¹ și rezultatul ei. – V. păli¹. Vezi definitia »

SALINIZÁRE s.f. Faptul de a se saliniza; procesul de acumulare a sărurilor solubile în sol. [< saliniza]. Vezi definitia »