AZÍL, aziluri, s. n. 1. Loc unde cineva găsește ocrotire sau adăpost; refugiu. ◊ Drept de azil = protecție de care se bucură cineva în virtutea unei legi. 2. (În trecut) Instituție în care erau internați bătrânii, infirmii etc. fără familie sau de care nu puteau sau nu voiau să se îngrijească familiile respective. – Fr. asile (lat. lit. asylum). Vezi definitia »

PRESCRIPTÍBIL, -Ă adj. (jur.) care se poate prescrie. (< fr. prescriptible) Vezi definitia »

CHERA'BIL, Ă adj. 1. (termen juridic; despre obligația de plată sau de predare) Care se face la domiciliul debitorului; ex. a. Conform regulilor generale în materia obligațiilor civile, plata este cherabilă; b. În lipsă de stipulație contrară și dacă bunul nu poate fi localizat, obligația de predare a lucrului vândut este cherabilă, iar nu portabilă (4). Vezi definitia »

SIGÍL s. n. v. sigiliu. Vezi definitia »

REFRANGÍBIL, -Ă adj. care se poate refracta. (< fr. réfrangible) Vezi definitia »