ELECTROLIZÓR, electrolizoare, s. n. Aparat cu care se obțin produse chimice pe cale electrolitică. – Din fr. électrolyseur. Vezi definitia »

sclivisitór, sclivisitoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.) persoană care sclivisește, șlefuiește, lustruiește, netezește (o suprafață dură). 2. (s.f.) unealtă de șlefuit, de lustruit, de netezit. Vezi definitia »

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor. Vezi definitia »

SEMICONDUCTÓR, -OÁRE, semiconductori, -oare, s. n., adj. 1. S. n. Material a cărui conductibilitate electrică este mai slabă decât cea a conductoarelor (metalelor) și mai bună decât cea a izolatoarelor. ♦ P. ext. Component electronic activ. 2. Adj. (Despre materiale) Care are o rezistență electrică relativ mare în raport cu aceea a metalelor, dar mai mică în raport cu aceea a materialelor izolante; cu însușiri de semiconductor (1); (despre dispozitive) bazat pe utilizarea semiconductoarelor. – Din fr. semi-conducteur. Vezi definitia »

Producator de urmasi exclusiv de gen masculin Vezi definitia »