PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua. Vezi definitia »

SAT, sate, s. n. 1. Așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fără câini = loc fără stăpân, fără control, în care oricine poate face ce dorește. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); sătenii, țăranii. ◊ Expr. A se supăra ca văcarul pe sat, se spune celui care se supără (fără motiv) pe altul, dar supărarea este spre propria lui pagubă. ♦ Țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală. – Din lat. fossatum. Vezi definitia »

CALCIFIÁT, -Ă, calcifiați, -te, adj. Calcificat. [Pr.: -fi-at] – După fr. calcifié. Vezi definitia »

hat², háturi, s.n. (înv.) ordin sau decret ieșit din cancelaria Sultanului; firman, iradea. Vezi definitia »

TUNÁT, -Ă, tunați, -te, adj. Care a suferit un tuning; în jargonul automobiliștilor, este uzuală sintagma mașină tunată. – Cf. engl. tuned. Vezi definitia »