igúci s.m. (reg., înv.) berbec cu clopot, care conduce toată turma. Vezi definitia »

HĂBUCÍ, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc. Vezi definitia »

chíci (-uri), s.n. – Tufiș, desiș, hățiș. Sl. kiće „crengi” (DAR). Cuvînt rar, de la care pare a deriva chichiriș, s.n. (Banat, pădure, hățiș) pe care DAR preferă să-l pună în legătură cu mag. tekerős „noduros”. Vezi definitia »

ghiveci de flori Vezi definitia »

bosâncí, bosâncésc, vb. IV (reg.) a (se) mocoși, a stărui lent, migălos. Vezi definitia »