Definita cuvantului înveșmântătură
înveșmântătúră s.f. (înv.) 1. înveșmântare, îmbrăcare. 2. investitură (într-o funcție).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu înveșmântătură
scuturáică s.f. (reg.) soi de struguri timpurii. Vezi definitia »
FRUCTÓZĂ s. f. Substanță organică dulce, care se găsește în nectarul florilor, în fructele dulci și în miere și care, împreună cu glucoza, formează zaharoza; levuloză. – Din fr. fructose. Vezi definitia »
REZORCÍNĂ s. f. substanță organică, cristalizată, din benzen, folosită ca revelator fotografic în industria coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. résorcine) Vezi definitia »
ARCHEBÚZĂ, archebuze, s. f. Veche armă de foc, asemănătoare cu pușca. – Din fr. arquebuse. Vezi definitia »
MÁPĂ1, mape, s. f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. ♦ Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară. – Din germ. Mappe. Vezi definitia »