IDIOMATÍSM, idiomatisme, s. n. (Rar) Idiotism. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatisme. Vezi definitia »

XANTÍSM s.n. Colorație galbenă. (din fr. xanthisme) Vezi definitia »

SIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ◊ Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ. Zionismus, cuv. creat de către scriitorul Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf. -ismus = -ism, din Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică Țiyyōn; rabinul Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [TLF] Vezi definitia »

LAMBDACÍSM s.n. Pronunțare defectuoasă a literei l. ♦ Aliterație constând în repetarea sunetului l. [Cf. lat. lambdacismus]. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALISM s. n. denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). (< fr. substantialisme) Vezi definitia »