Definita cuvantului învoințare
învoințáre s.f. (înv.) încuviințare, îngăduință, permisiune.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu învoințare
intreprindere individuala Vezi definitia »
DESCOMPLECTÁRE s. f. v. descompletare. Vezi definitia »
ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora]. Vezi definitia »
DEZGROPÁRE, dezgropări, s. f. Acțiunea de a dezgropa; dezgropat. – V. dezgropa. Vezi definitia »
restauratoáre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restauratoárei; pl. restauratoáre Vezi definitia »