ILUSTRATIVÍSM s.n. Caracter ilustrativ; tendință permanentă de a ilustra ceva. [Cf. fr. illustrativisme]. Vezi definitia »

INSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noțiunile, categoriile și teoriile științifice sunt simple „instrumente” și „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Școală formalistă în poezie care își propune să creeze efecte lirice prin combinații sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [în DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus]. Vezi definitia »

LEUCÍSM s. n. caracteristică ereditară constând din lipsa completă a pigmentului din firele de păr, concomitent cu prezența lui în ochi și în unele mucoase aparente. (< germ. Leukismus) Vezi definitia »

CENTRALÍSM s. n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ♦ (Ieșit din uz) Centralism democratic = principiu de bază propriu organizării și activității partidelor comuniste și muncitorești, care susținea îmbinarea centralismului cu democrația, conducerea centralizată cu participarea membrilor colectivității. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm. Vezi definitia »

DETERMINÍSM s. n. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. déterminisme) Vezi definitia »