ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură]. Vezi definitia »

AMBIDEXTRÍE s. f. însușirea de a fi ambidextru. (< fr. ambidextrie) Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. – Din fr. sédimentologie. Vezi definitia »

ETNOGENÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor; etnogeneză. – Din fr. ethnogénie. Vezi definitia »

DECOMPOZÍȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition) Vezi definitia »