BÁHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. // s.f. Cântec de petrecere. [Scris și bachic. / < fr. bachique, cf. Bachus – zeul vinului la romani]. Vezi definitia »

PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique. Vezi definitia »

urmărétic, urmărétică, adj. (înv. și reg.; despre oi) care merge în urmă. Vezi definitia »

MEDIC²(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic) Vezi definitia »

AMINOACÉTIC adj. acid ~ = glicocol. (< fr. amino-acétique) Vezi definitia »